Copilul dificil - Dincolo de aparente si etichete
In
practica clinica curenta intalnim relativ frecvent situatia evaluarii
unui copil pentru tulburari de comportament ce sunt descrise de parinte
astfel: “Este un copil dificil!” sau “Nu ma mai inteleg cu el, nu mai
asculta de nimeni”. Sunt folosite o multitudine de formulari pentru ca
parintele sa descrie situatia stresanta prin care trece la un moment
dat, descriind copilul ca fiind: dificil, obraznic, neascultator rau,
agresiv, cu probleme etc.
Convingerile
parintilor cu privire la comportamentul copilului pot deveni adevarate
obstacole si rezistente in procesul de schimbare al pacientului. Acesta
este motivul pentru care intreg sistemul familial trebuie cel putin
intersectat in timpul interventiilor terapeutice.
Una dintre principalele cauze ale noncompliantei la copii, identificata in mod repetat in studii si cercetari, se refera la metodele slabe, ineficiente, inconsecvente si nondiscriminative de management al copilului, la care recurg parintii, deseori combinate cu metode de disciplinare deosebit de dure, dar inconsecvente.
Una dintre principalele cauze ale noncompliantei la copii, identificata in mod repetat in studii si cercetari, se refera la metodele slabe, ineficiente, inconsecvente si nondiscriminative de management al copilului, la care recurg parintii, deseori combinate cu metode de disciplinare deosebit de dure, dar inconsecvente.
Caracteristicile
temperamentale si cognitive ale parintilor sunt un alt factor care
poate accentua comportamentul dificil al copilului. In cazul parintilor
imaturi, care nu au experienta, care sunt impulsivi, deprimati, care isi
resping copilul sau care au un temperament negativ, probabilitatea ca
si copiii lor sa aiba un nivel ridicat de agresivitate sau care
manifesta comportamente de sfidare este mai mare.
Un
alt factor se refera la evenimentele din cadrul familiei, atat cele
interne cat si cele externe ei si care pot crea sau contribui la
cresterea riscurilor pentru aparitia comportamentelor sfidatoare si
agresive ale copilului.
Comportamentul problematic al copilului poate fi tratat cu inteligenta atunci cand este inteles ca fiind directionat catre unul sau mai multe din aceste scopuri:
Scopul nr. 1 ~ ATENTIA
Copilul este galagios, nelinistit, se da mare, primeste atentie nemeritata, vorbeste tare, face mici rautati, face pe clovnul, este excesiv de activ.
Scopul nr. 2 ~ PUTEREA
Copilul este agresiv, sfideaza autoritatea, refuza sa-si faca treaba, minte, nu se supune, foloseste forta, incearca sa faca pe seful, isi arata pe fata nemultumirea, plange atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum doreste el.
Scopul nr. 3 ~ RAZBUNAREA
Copilul este violent, brutal, cinic. Este violent fizic sau verbal, ranindu-si fratii, colegii de scoala sau pe adulti.
Scopul nr. 4 ~ INADECVAREA
Copilul nu face nimic, nu incearca nimic; daca incearca ceva, renunta repede. Se autoizoleaza de ceilalti, este supus, si in mod tipic nu este recunoscut ca avand probleme de disciplina.
Comportamentul problematic al copilului poate fi tratat cu inteligenta atunci cand este inteles ca fiind directionat catre unul sau mai multe din aceste scopuri:
Scopul nr. 1 ~ ATENTIA
Copilul este galagios, nelinistit, se da mare, primeste atentie nemeritata, vorbeste tare, face mici rautati, face pe clovnul, este excesiv de activ.
Scopul nr. 2 ~ PUTEREA
Copilul este agresiv, sfideaza autoritatea, refuza sa-si faca treaba, minte, nu se supune, foloseste forta, incearca sa faca pe seful, isi arata pe fata nemultumirea, plange atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum doreste el.
Scopul nr. 3 ~ RAZBUNAREA
Copilul este violent, brutal, cinic. Este violent fizic sau verbal, ranindu-si fratii, colegii de scoala sau pe adulti.
Scopul nr. 4 ~ INADECVAREA
Copilul nu face nimic, nu incearca nimic; daca incearca ceva, renunta repede. Se autoizoleaza de ceilalti, este supus, si in mod tipic nu este recunoscut ca avand probleme de disciplina.
Deseori,
se observa ca multe dintre familiile care sunt indrumate spre
interventie pentru comportamentul sfidator al copiilor lor, prezinta
multe dintre aceste caracteristici predispozante: copii temperamentali,
impulsivi, activi si neatenti, care sunt crescuti de parinti
temperamentali, impulsivi, in familii in care membrii sai experientiaza
un nivel mai ridicat de distres conjugal, financiar, provocat si de o
sanatate precara, distres personal si in care managementul copilului
este caracterizat de inconsecventa, de comportament parental dur,
coercitiv, deseori asociat cu o slaba monitorizare a activitatii
copilului.
Daniela Sima
Psihoterapeut
www.akhmedical.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu